💚 Pe Coralina am găsit-o abandonată la marginea satului. “Locuia” într-o cutie de carton și avea o bluză neagră pe care o tot scotea din cutie, o molfăia ca pe o jucărie și pe care se mai așeza din când în când. Vreo 2-3 zile ne-am dus să-i lăsăm mâncare și apă. I-am lăsat chiar și vreo două jucării de ros. O găseam mereu în același loc. Lângă cutia aia a ei. Era fericită să ne vadă. Însă nu venea în întâmpinarea noastră și nici nu se ținea după noi când plecam. Parcă era țintuită lângă cutia aia.

🧡 Probabil în a 3-a zi am luat-o în brațe și am adus-o acasă. Ne gândeam că îi vom găsi repede o familie pentru că era un pui. Nu am luat în calcul însă că era un pui de câine de talie mare. Avea doar 4 luni și era cât Alba, care are vreo 15 Kg. Ni s-a spus că e metis de Ciobănesc de Bucovina, că e un câine agresiv, că nu suportă animalele mici etc. Nici nu am mai știut cum să-i mai căutăm o familie. Speranța a fost că vom găsi pe grupurile iubitorilor de Ciobănesc de Bucovina, însă postările de acolo ne-au speriat și mai tare.

💚 Așa că a rămas cu noi. Coralina ne-a arătat cât de energic poate fi un pui de câine, câtă nevoie are să alerge, să sară, să se joace și să-și consume energia. Am simțit și mai tare cât de tragică e viața câinilor din adăposturi. Viață lipsită de libertatea de mișcare. Viață care îi afectează emoțional pentru totdeauna.

🧡 Coralina are acum un an și o lună. E un câine blând, loial, care își apără curtea de trecători, biciclete, căruțe, câini și pisici de pe stradă. E un câine într-adevăr, mare. Dar se înțelege bine cu toți ceilalți membri ai familiei și îi respectă. E o năzdrăvană și face o mulțime de boacăne. Despre ele vom vorbi în altă postare.