Am avut o perioadă destul de plină și încărcată emoțional și n-am avut răgaz să mai spunem și aici ce facem. Dar vă lăsăm imaginile cu cea mai recentă salvare: o mamă pisică ce are vreo 7 luni și puii ei care au împlinit luni, de Sfânta Maria, o lună.
E o poveste cu un carusel de emoții. Pisica mamă pe care am numit-o Alma avea o problemă la piciorul drept din față, nu călca prea bine pe el. Era o pisică timidă ce venea să mănânce în curtea unui vecin după care fugea sfioasă. Vrând să o ajute, după vreo două săptămâni omul a prins-o și așa am ajuns cu ea la veterinar pentru investigații. Am și sterilizat-o, ocazie cu care am aflat că fătase recent. Am căutat puii fără niciun rezultat, făcându-ne procese de conștiință pentru soarta lor. După fix o săptămână același vecin ne-a anunțat că găsise niște pui amărâți și rupți de foame. Credeam că este vorba despre o altă pisică cu pui. Însă puii ăștia n-aveau mamă. Ne era greu să credem că ar fi putut fi ai Almei, cum să supraviețuiască niște pui abia fătați o săptămână fără mamă, dar speram. I-am luat și i-am dat Almei să-i miroasă. Erau slabi, unul nici nu a avea ochii deschiși, altul avea un picior pe care și-l târa. Alma a făcut ochii mari și a început să-i lingă instant. Și puii și Alma s-au liniștit deodată. Puii au început să sugă, iar Alma, deși sterilizată și lipsită de pui o săptămână, încă avea lapte.
Alma e de trei săptămâni la noi, puii sunt de două. Între prima și a doua săptămână de viață pui au fost singuri pe lume și nu știm cum au supraviețuit. S-au îngrășat, sunt frumoși, prietenoși, vioi, curioși. Par a fi uitat chinul prin care au trecut. Cel cu piciorușul, pe care l-am numit Ares, merge acum pe toate picioarele după ce a făcut un tratament cu pupături, masaj și mângâieri, tratament primit atât de la Alma, cât și de la noi.
Fiind o familie numeroasă, le-am dublat “garsoniera”, acum au un super loc de joacă și odihnă. Alma încă e sfioasă cu noi, dar ne privește cu blândețe și recunoștință din ziua în care i-am adus puii. Sunt ai ei, nu există niciun dubiu. Alma încă are problema la picior și pare că trebuie să fie amputat, dar asta e o treabă de rezolvat după ce mai cresc puii.
Vă mai povestim despre ei, toată familia va avea nevoie de adopție, ideal câte doi într-o familie adoptivă. Mai e până atunci.