Bagheera este primul nostru motan. Mi l-a adus Daniel într-o seară într-o cutie. Când l-am văzut, am amuțit. Nu era tocmai ce aveam nevoie în momentul ăla, dar pare că altcineva știa mai bine. Soţia unui coleg de-al lui îl luase din mijlocul străzii, dintre blocuri. Primul lui nume a fost Zuluf. Era plin de purici şi vreo jumătate de an ne-am chinuit să scăpăm de ei.

Am hotărât că Baggy nu urma să fie încă o pisică de casă, care să moară de plictiseală când noi eram pe la munci sau plecați în vacanță. Am zis din start că Baggy va merge cu noi peste tot. Și l-am luat la plimbări în mașină, la plimbări în natură, plănuiam să-l luăm și cu cortul la mare. Bagheera avea plimbarea lui de 45-60 min în fiecare dimineață sau seară. Apoi era fericit în casă până la următoarea ieșire.

Pe atunci erau el și Luna. Acum sunt încă 3 pisici și 6 câini.

Dacă ar fi fost să ne luăm după lume, Baggy ar fi fost o pisică ce trebuia să doarmă afară, să prindă șoareci și să se hrănească cu ce prinde singur. Sub nicio formă nu trebuie plimbat în ham, că asta îl stresează, pisicile sunt dependente de locul lor. DAR. Baggy e un explorator. Are nevoie să iasă afară și să adulmece iarba, aerul, să privească păsările și insectele. Când nu are parte de asta e deprimat. Dar în acelaşi timp are nevoie de perna lui confortabilă pe care doarme în casă. Are nevoie să fie unde suntem noi. Ca toate celelalte animale ale noastre.

Baggy e un explorator.

Baggy nu e pisica aia care să stea pe lângă casă, să doarmă sub cerul liber și să-și vâneze singur mâncarea. Baggy e independent, are nevoie de atenție și joacă, dar și de intimitate. De când cu munca de acasă, ziua doarme pe biroul la care lucrează Daniel. Are o pernă instalată în spatele laptopului. Pentru că are nevoie de apropiere și de intimitate în același timp. Baggy are o personalitate complexă, așa cum are și omul. Care e argumentul meu? Baggy.

Puterea pe care le-o dai oamenilor de mici, e puterea pe care o vor avea și mai departe. Am constatat că e la fel și în cazul animalelor.