Pe 21 februarie a fost găsită lipită de parapetul podului Chitila, lovită de mașină. Nu se mișca de acolo și n-a avut nicio reacție când am pus-o în mașină.

A fost operată imediat la Trauma Surgery Vet. O săptămână a stat internată acolo, apoi am luat-o acasă și am instalat-o în camera ce atunci era pe post de depozit. Vreo 2 săptămâni nu a zis nimic, în afară de plânsete când se afla prea mult singură. A început să iasă afară în curte și zilnic îi croiam 3 seturi de șosețele pentru lăbuțele din spate, pentru că se târa pe fund și se rănea. După vreo lună de zile părea că târâtul ăla pe fund era tot ce va putea să facă. Am dus-o la un fizioterapeut canin care ne-a zis că tot ce făcusem până atunci era greșit și că are nevoie de ședințe de recuperare. Nu am avut bani și nu am reușit să strângem 1200 lei, deși lumea a donat pentru ea.

Dar i-am făcut zilnic masaj și am făcut exerciții cu ea, după ședințe vizionate pe Youtube. Azi Kitty aleargă, sare în canapea unde doarme noaptea și deja se scarpină la urechi cu picioarele din spate.

Am vrut să o tratăm și să o dăm spre adopție. Doar că s-a integrat perfect în grupul celor 4 câini pe care îi aveam deja, iar Jacques și Neagra îi sunt parteneri de joacă. Nu știm ce viață a dus înainte, dar știm sigur că separarea de cei 2 i-ar crea anxietate și deprima-o. Așa că a rămas a noastră.

Latră într-una la orice mișcă pe stradă și la oricine vine în vizită la noi. Ne protejează, e felul ei de a ne mulțumi. Din nou ne uităm pe Youtube, de data asta la sesiuni de dresaj. Kitty va prinde curaj și încredere în ea și se va calma. În timp.

Pe 6 iunie a făcut probabil primul vaccin din viața ei și a fost microcipată. Are 2 ani. Este unul din câinii norocoși, ce a avut șansa să trecem pe lângă el și să putem să-l luăm. Mulțumiri din suflet “părinților spirituali” care au donat pentru ca Kitty să fie azi câinele cu extrem de multă iubire și bucurie de dăruit!