De ziua internațională a pisicii, vi-l prezentăm pe Benedict.

Am mai spus, nu e cel mai grav caz preluat de noi. A intrat în curtea vecinilor și apoi la motorul mașinii acestora. A fost din prima foarte lipicios și am crezut că a plecat de acasă și s-a pierdut. Am încercat să aflăm dacă e al cuiva de pe strada noastră, dar când unul din răspunsuri a fost “s-ar putea să fie al vecinei; a mai avut 5 pisici și pe toate le-a călcat mașina”, am zis că motanul n-a ajuns la noi doar ca să-l dăm să aibă o astfel de soartă.

L-am vaccinat și apoi a urmat un îndelung șir de întâmplări: l-am tratat de râie auriculară (timp de o lună i-am pus picături uleioase în urechi); i-am făcut analize peste analize ca să aflăm cauza problemelor intestinale și timp de aproape 2 luni a luat antibiotic, pre și probiotice în fiecare zi; alte două luni a luat antibiotic și antiinflamator pentru pernuțele sensibile care se tot infectau. În acest moment poartă șosețică pe piciorul drept din spate și ia în continuare antibiotic.

Inițial am anunțat că este spre adopție. Nu l-a vrut nimeni. Măcar adopție de la distanță -cineva să ne ajute cu cheltuielile lunare pentru el, care s-au adunat grămadă. Nu l-a vrut nimeni. Desigur, oamenii ne-au mai ajutat din când în când.

Apoi motanul a primit nume. Îi tot ziceam bubulin și intuiam că îl cheamă ceva cu B. L-am întrebat cine e, nu ne-a răspuns. L-am tot strigat în diferite feluri vreo 2 zile, apoi am hotărât: Benedict. Nu de la papă, de la Cumberbatch.

Dar s-a dovedit a fi senin ca papa; sau ca Cumberbatch. S-a împrietenit imediat cu Freddie și cu Mojo, formând gașca lor de pisici tinere. Apoi cu Jacques. Apoi cu Neagra. Și pe rând, cu toți ceilalți câini. E singura pisică ce se gudură pe lângă Alba și Maroa. Plus că, practic ia pastile și alte tratamente de când a ajuns la noi și nu a ripostat o dată.

Benedict a rămas cu noi. Îi dorim să se facă bine și așa să rămână!

🐾 La mulți ani pisicilor din lumea întreagă!